Conform Standardului național de siguranță alimentară pentru apă minerală naturală potabilă (GB 8537-2018), apa minerală naturală potabilă se referă la apa care izvorăște în mod natural din adâncuri subterane sau este colectată prin foraj, care conține o anumită cantitate de minerale, oligoelemente sau alte componente și este necontaminată într-o anumită zonă cu măsuri preventive luate pentru a evita poluarea. Trebuie îmbuteliat direct la sursa de apă, iar cel puțin unul dintre indicatorii de limită a apei trebuie să respecte valoarea specificată a standardului național. Doar dioxidul de carbon este permis ca ingredient adăugat.
Acest standard împarte indicatorii de calitate a apei în două categorii principale: indicatori limită și indicatori limită. Indicatorii limită sunt principalii indicatori de calitate care deosebesc apa minerală naturală potabilă de alte ape potabile; cel puțin una trebuie îndeplinită pentru a fi recunoscută ca apă minerală naturală. Indicatorii limită includ litiu, stronțiu, zinc, seleniu, iodură, acid metasilicic, dioxid de carbon liber și solide dizolvate totale. De exemplu, conținutul de acid metasilicic trebuie să fie mai mare sau egal cu 25,0 mg/L, iar conținutul de stronțiu trebuie să fie mai mare sau egal cu 0,20 mg/L (când conținutul este în intervalul 0,20-0,40 mg/L, temperatura apei trebuie să fie peste 25 de grade).
Limitele specifică nivelurile maxime admise de poluanți și toate limitele trebuie îndeplinite. Acestea includ fluor < 2,00 mg/L și nitrat < 45,0 mg/L.
